Ne mirăm cu toții de faptul că cei mici, tinerii, copiii în special încep să deprindă obiceiuri ciudate precum butonatul telefonului de la vârste foarte fragede, fumatul de la 10-11 ani și așa mai departe.
Părinții sunt de vină nu pentru că nu le atrag atenția atunci când de exemplu, îi văd cum se afundă în lumea virtuală, ci pentru că ei înșiși sunt un prost exemplu în acest caz, ei înșiși petrecând ore întregi zilnic butonând pe telefon.
Este clar că din familie cei mici deprind acest obicei al ruperii de realitate, al construcției unui obicei nociv de refugiere în lumea virtuală. Părinții le cumpără telefoane scumpe și potente, părinții le fac chiar conturi de Facebook.
Tot părinții sunt cei care merg pe stradă într-o mână cu o țigară, de cealaltă mână țin copilul. Cum naiba să nu înceapă și copilul să fumeze de la vârste foarte fragede din moment ce în casă este mereu fum iar părinții sunt un exemplu prost?
Cum să nu butoneze copiii pe telefoane atunci când părinții lor stau peste tot prin oraș, chiar și pe stradă uneori, cu capetele plecate spre telefoane, nu spre copil, nu spre împrejurimi?
Curios cum va evolua societatea asta care devine din ce în ce mai legată de mediul virtual. Dacă părinții nu vor înceta să fie un prost exemplu, din păcate, societatea va involua mult peste prezent.
