În timp ce soarele răsare peste munții din Kabul, lupta unei familii pentru a găsi apă și pentru a ține de ea cât mai mult e pe cale să înceapă.
Sunetul cisternelor cu apă care răsună în cartierul Raheelei din capitala afgană o face pe mama a 4 copii în vârstă de 42 de ani să se grăbească în stradă și să umple gălețile familiei și bidoanele cu apă. Rezerva familiei este mereu scăzută, iar fiecare litru este scump, întinzându-le nervii și bugetele la maxim.
„Nu avem acces la apă potabilă deloc. Criza de apă e o problemă uriașă care ne afectează viața de zi cu zi” spune Raheela.
Kabul se îndreaptă încet dar sigur către o catastrofă, ar putea foarte curând să devină primul oraș din istoria modernă care a rămas complet fără apă. Creșterea numărului populației, criza climatică, alături de exploatarea necontrolată au secat pur și simplu izvoarele subterane, spun experții, și aproape jumătate din puțurile forate sunt deja secate. Familia Raheelei trebuie să plătească pentru fiecare litru de apă iar apoi să dozeze foarte atent rațiile, de multe ori sacrificând mâncarea pentru a avea de băut și de făcut baie.
Este o situație de urgență care nu ține doar de lipsa apei, avertizează Mariana Von Zahn, Director al Mercy Corps Afghanistan. „Este o criză de sănătate, o criză economică și o criză umanitară, toate într-una”.
În urmă cu 30 de ani, populația orașului Kabul era de sub 2 milioane de locuitori. În 2001 când au venit talibanii, a avut loc un influx de imigranți, aduși de promisiunea securității sporite și a potențialului economic. Și populația orașului a tot crescut, la fel ca și cererea pentru apă.
Kabul se bazează aproape în totalitate pe apele subterane care se refac de la zăpadă sau când se topesc ghețarii din munții hinduși Kush. Însă după ani întregi de management defectuos și extragerea apei fără cap, a dus ca aceste ape subterane să scadă cu 30 de metri în ultimii 10 ani, potrivit Mercy Corps.
Kabul extrage acum cu 44 de milioane de metri cubi de apă mai mult decât poate natura să înlocuiască într-un an întreg, un dezechilibru care golește rezervele dar și buzunarele cetățenilor.
Familii precum cea a lui Ahmad Yasin, au săpat puțuri mai adânci căutând mai multă apă. Yasin, în vârstă de 28 de ani trăiește într-o familie de 10 persoane în nordul orașului. Timp de luni de zile, a stat la coadă alături de fratele său câteva ore zi de zi lângă moschee, unde se află un puț mare din care să poată lua apă pentru copiii, frații, părinții lui, pentru nepoate și nepoți. Într-un final, au decis să pună bani de-o parte și când au strâns 550 de dolari au săpat un puț în spatele casei.
Yasin și fratele său au săpat 120 de metri înainte să dea de apă, și chiar dacă această apă este gratuită și poate fi folosită în gospodărie, nu este potabilă. Din moment ce au cheltuit toți banii pe puț, nu-și mai permit să cumpere și un sistem de filtrare a apei pentru a o face bună de băut. Pentru a o face potabilă ei fierb apa o anumită perioadă apoi o lasă să se răcească.
Peste 80% din apa din subteranele orașului Kabul este contaminată, o consecință a veceurilor săpate în curte și a poluării cu chimicale. Diareea și vomitatul sunt probleme pe care oamenii le resimt peste tot.