Băncile și IFN-urile în România sunt niște monștri, dar nici cu prostia românilor nu mi-e rușine frate. Am dat recent peste imaginea de mai sus, în care o instituție probabil nebancară anunța o dobândă la credite de „doar” 35% pe an. Unde s-a mai pomenit așa ceva fraților, în ce țară ați mai văzut voi asemenea dobânzi? Nici la cămătari nu cred că mai ai dobândă de 35% la un credit.
Societatea noastră suferă de o boală. Boala asta se numește grandomanie. Atunci când grandomania este combinată cu lipsa educației financiară, apar situațiile acestea ridicole, inexplicabile, prin care băncile și IFN-urile se umplu de bani precum țânțarul înfipt cu trompa într-o venă. Atât timp cât românii au în mentalitate ideea că ei trebuie să dețină lucruri scumpe, or să tot fie dobânzi mari.
Așa e frate românul, a apărut ultima generație de iPhone, el trebuie să-l cumpere. Nu e calculat, nu își dă seama că acel dispozitiv nu-i pentru el. Dacă are posibilitatea să-l cumpere în rate, nici nu stă pe gânduri. Nu contează pentru el că la acel telefon plătește dobândă de-i sar capacele. Important este să-l aibă și astfel, odată ce se laudă cu el pe la prieteni și rude, capătă validare socială și respect.
Căci la asta se rezumă totul, oamenii au impresia că ei capătă respectul și aprecierea celor din jur dacă dovedesc faptul că ei sunt cineva. Și au impresia că pot deveni cineva dacă-și cumpără obiecte despre care toată lumea cunoaște că-s scumpe. Fudulia și prostia trebuie exploatate la maxim în societatea noastră dar din păcate mai sunt și oameni normali care nu sunt nici fuduli nici încrezuți, oameni care vor poate să-și cumpere un frigider sau o mașină de spălat și care trebuie să accepte aceleași condiții de creditare născute din pricina fuduliilor. Asta este adevărata dramă.
