Discutam ieri cu un amic despre popi. Că noi nu cunoaștem popi săraci, că popa de la toți și de la popa nimeni și așa mai departe. Era vorba despre un prieten popă de-al lui care primise ceva teren GRATIS în apropierea orașului, pe care se apucase să-și facă o casă. Și ne gândeam așa… Noi cu ce am greșit să fim nevoiți să muncim pentru absolut tot ce avem? De ce nu primim și noi terenuri gratis? Nu știu frate dar viața în România a devenit o aiureală. Tu muncești o viață întreagă și nu reușești să faci nimic, și alții pe primesc pe toate gratis. Încep să cred cu tărie că în țara asta, munca e pentru proști. Nu ai cum să faci nimic cu munca într-o țară ca România în care toată lumea care are, dobândește prin metode destul de ciudate. România a devenit o țară care nu mai apreciază munca. E la modă șmecheria, combinația, gratuitatea, relațiile, etc.
Popii trăiesc cel mai bine în țara asta. Nuntă, botez, înmormântare, pomană, popa are de primit bani. Să nu mai zicem de cutia milei, să nu mai zicem de cotizațiile anuale pe care oamenii le dau la biserică, să nu mai zicem de sărbătorile mari la care merg prin casele oamenilor, să nu mai zicem de faptul că sunt obișnuiți să primească multe chestii gratis, că doar sunt pentru Dumnezeu și așa mai departe. Și toți au mașini de mașini, case de case, multe case. Mi-e scârbă frate, mi-e scârbă uneori. Că nici nu ajută dacă e. Rar vezi un popă să rupă din „avere” ca să ajute pe cineva.
