Românii sunt destul de uituci, mai ales după ce se văd cu sacii-n căruță. Foarte puțini sunt cei care apreciază pe termen mediu și lung ajutorul primit la ananghie. De obicei, după ce se văd cu problema rezolvată românii nu-ți mai dau nici măcar bună ziua în cazul în care-i ajuți cu ceva.
De ce se întâmplă această anomalie? Păi e destul de simplu, de răspuns la această întrebare. Românii uită aproape instant după ce sunt ajutați pentru că sunt nesimțiți, sunt crescuți de mici întru golăneală și întru șmecherie și e normal să profite de X și de Y atunci când au nevoie, făcându-se că plouă la scurt timp după ce se văd cu problemele rezolvate.
E bine să fii oarecum echidistant atât timp cât trăiești în România. Să nu te implici pentru nimeni dar nici să nu aștepți ajutor. E bine să te descurci și tu cum poți. Fără să depinzi de nimeni, fără să vrei nimic de la nimeni. Și sunt sigur că mulți dintre voi vă veți identifica cu această idee, a omului care a ajutat și care a simțit nesimțire ulterior din partea celui pentru care a făcut un efort.
Mulți dintre voi v-ați întâlnit probabil cu asemenea oameni de-a lungul timpului pentru că sunt destul de numeroși. Oamenii care sunt cu adevărat recunoscători pentru ceea ce primesc la un moment dat și rămân recunoscători mult timp se numesc de obicei prieteni și știm cu toții că se numără pe degete. Sunt la fel de rari precum urșii panda și da, tot pe cale de dispariție. Dacă voi aveți povești mai fericite de acest gen, le aștept în secțiunea de comentarii de mai jos.
