Casele sunt niște construcții ce permit arhitecților să-și transforme imaginația în realitate. Posibilitățile depășirii limitelor în această industrie sunt extraordinare atât timp cât formele folosite sunt infinite. Noi ca oameni ocupăm un spațiu iar din acest motiv arhitectura s-a ondulat cu timpul către ideea de a oferi un adăpost pentru spațiul ocupat. Acest spațiu este numit acum casă.
De multe ori, arhitecții folosesc designul propriilor case pentru a face experimente sau pentru a-și exprima mai bine ideile. În locuri în care lumina e slabă și gri, expansiunea sticlei invadează camere și lumina naturală intră în joc. În locuri în care soarele strălucește mult prea puternic, predomină zidurile sau sticla fumurie. Apoi, mișcarea continuă către casele ecologice bazate pe eficiență energetică și a consumului redus de apă,construite de asemenea cu materiale de construcții ecologice.
Design-urile arhitecților diferă foarte mult pentru că discutăm despre un context divers în care cultura joacă un rol esențial. Casele customizate sunt unice în lume și pentru a le aduce la viață, arhitectul trebuie să îmbine nevoia clientului cu gusturile sale, cu gusturile culturale. Steinhaus, casa proiectată de Günther Domenig, designul este personal iar casa nu este altceva decât o parte din gândurile, trăirile, sentimentele arhitectului. Oricum, într-o eră digitală, ne așteptăm la indefinit.
Mărimea caselor arhitecților reprezintă uneori dovada angajamentului profesional. Există o mișcare lentă către micro unități, e mișcare ce dorește să scoată în evidență proprietatea unui obiect nu prea însemnat, de mici dimensiuni din punct de vedere spiritual. La popul opus, McMansion este încă un curent popular, dar casele arhitecților tind să fie mai responsabile, direct proporționale cu nevoile firești, umane ale unui individ.
